Doar eliberarea ne poate aduce iertarea, pacea și liniștea interioară

Fără vindecare, nu ne facem bine niciodată!
Astăzi m-am gândit să vorbesc pentru prima dată, la modul deschis, despre tatăl meu. Este un subiect foarte greu pentru mine, dar care poate însemna vindecarea sau cel puțin alinarea multor suferințe din sufletul meu. Altfel nu voi reuși vreodată să mă eliberez deplin de fricile și neputințele mele. Pentru că eu nu am reușit niciodată, în timpul vieții lui, să-l înțeleg și să-l iubesc pe tatăl meu. Nu am știut și nu am putut să fac și să-i arăt asta. Această durere și frustare mi-a influențat practic toată viața, comportamentul și deciziile mele. Bune sau rele.
După foarte mult timp am reușit să înțeleg măcar perspectiva vieții și comportamentului tatălui meu. El era exponentul pur al unui secol demult apus, dar încă atât de prezent în educația și în viața oamenilor de la țară. Moral și religios, educația lui era clar tributară acelor concepții consfințite dintotdeauna în mentalitatea populară, conform cărora femeia trebuia să se supună bărbatului și să-i fie ascultătoare în toate cele. A avut parte însă de o femeie cu mult superioară acestei concepții retrograde și idioate!
Pentru tatăl meu eu eram totul. Eu eram copilul lui și ar fi trebuit să stau cu ei, să am grijă de ei și să mă ocup de gospodărie cel puțin la fel de bine cum a făcut-o el toată viața. Dar eu am plecat din nou, și la 84 de ani a fost mult prea mult  pentru el. Când s-a mai văzut și neputincios, când a văzut că nici amanta lui de-o viață – coasa – nu-l mai ascultă, s-a hotărât să plece. A renunțat la orice vis sau speranță. Pentru că visul și speranța lui eram eu. Iar eu eram din nou departe. Mult prea departe. A murit singur și trist, neînțeles și neiubit. A murit așa cum l-au învățat unii că trebuie să fie un bărbat. Neînduplecat.
Poate că nu mai pot face multe pentru el. Însă vreau doar să știe că nu el era de vină. Vreau doar să-i cer iertare pentru că nu l-am iubit și nu i-am înțeles suferința. Vreau doar să-i promit că nu am să încetez să lupt și să vorbesc împotriva oricui mai crede și gândește asemeni celor care l-au îndoctrinat pe el, acelora care ne cred tâmpiți și ne batjocoresc drepturile și libertatea de a gândi, de a crea, de a trăi și a fi altfel decât cred ei că trebuie să o facă oile turmei lor. Bărbați și femei, deopotrivă. Nefericirea unei vieți poate veni din falsele principii și valori morale, din ură și discriminare, violență și abuzuri, intoleranță și fundamentalism, prin orice fel de impunere de prejudecăți sau anulare de libertăți, prin judecarea și umilirea aproapelui.
Poți asculta “Rubrica pentru Suflet și Cultură” în cadrul  emisiunii "Dimineți pe Românește" de la Radio Românul - 107,7 FM, în fiecare luni dimineață, după ora 8.15 sau  on-line pe pagina www.radioromanul.es,  pe pagina de  Facebook de la  butonul  Ascultă Radio  Românul sau prin  aplicația  pentru  dispozitivele cu  sistem de operare  Android  “Radio  Românul”.