Maria Olaru, adevaruri dureroase traite in perioada cand era antrenata de Bellu si Bitang

Fosta mare gimnasta a Romaniei, Maria Olaru, face dezvaluiri cutremuratoare si povesteste in cartea sa autobiografica “Pretul aurului. Sinceritatea incomoda”, o serie de intamplari traite de ea in vremea cand facea parte din lotul de gimnastica condus de antrenorii Octavian Bellu si Mariana Bitang, informează WOWBIZ.
Campioana mondiala absoluta la individual compus, in 1999, campioana europeana si multipla medaliata in concursurile international de gimnastica, Olaru isi da masca jos si vorbeste atat despre problemele existente in familia sa, si slabiciunea mamei pentru bautura, cat si despre felul in care erau tratate marile gimanste ale tarii de antrenorii lotului.
Intr-un post publicat pe site-ul sau tolo.ro, Catalin Tolontan face o scurta prezentare a cartii,  careia i-a scris prefata, marturisind ca s-a indoit ca aceasta va fi tiparita si publicata vreodata de edituri.
Folosind pasaje scrise de Maria Olaru in cartea sa, Tolontan aproape ca indica problemele existente in lotul national de gimnastica. Dezvaluirile marii gimnaste vorbesc despre batai, rele tratamente aplicate minorilor si umilintele incasate de gimnaste. Unul dintre cele mai tulburatoare episoade s-a petrecut in timpul unui concurs international, cand Maria Olaru castigase titlul de campioana mondiala absoluta la Tianjin. In tara toata lumea ii aclama numele, insa, la lot, Mariana Bitang nu rata ocazia sa o taxeze. Si asta chiar inainte ca sportiva sa evolueze la aparate, in concursurile unde reprezenta Romania.
"Un copil a devenit campion mondial absolut la Tianjin, singurul titlu care ii lipseste chiar si Nadiei Comaneci. Imediat, televiziunea a cautat-o in tara pe mama campioanei. Dar, intr-un interviu televizat, s-a vazut doar ca, fericita dupa victorie si dupa Sfanta Parascheva, mama campioanei pilise ceva si nu putea vorbi.
Departe, la Tianjin, copilul castigase si titlul cu echipa, si titlul individual. Tot ce se putea castiga.
Si vine ziua a treia. Concursul pe aparate.
Copilul simte cum antrenoarea se indreapta spre el, la incalzire. „Hai, Olaru, ca maica-ta… iar s-a facut de ras! Au vrut astia sa-i ia interviu si iar n-a putut lega doua vorbe”.
Un copil cade. Ea are aproape 18 ani si nu mai e copil. Ca si cum ar veni o vreme cand nu mai suntem copii!
„M-am umplut de rusine, de revolta, de furie. Si, peste toate, de o mare umilinta. M-a daramat sufleteste. Pe scurt: tot echilibrul meu interior, toata concentrarea s-au prabusit intr-o clipa.
M-am straduit, cat am putut, sa nu las sa se vada nimic. Dar, ametita de cele auzite, se invartea pamantul cu mine.
Nu stiu cum, dar aveam impresia ca fiecare dintre miile de ochi care ma priveau acolo, in spatiul de concurs, asteptand evolutia la aparate a proaspetei campioane mondiale absolute, aflasera de nefericitul recital al mamei. Si ca ma priveau cu dispret, plini de curiozitate: «Ia uite si la asta! Ce mai cauta aici?».”
E o descriere uluitor de precisa a mecanismului rusinii. A felului in care rusinea ne tavaleste si ne reduce la zero.
Pentru ca rusinea nu e despre un gest sau despre eroare.
Dupa o expresie a lui Brene Brown, rusinea nu ne spune „am gresit”, ci „eu sunt gresit!””, scrie Catalin Tolontan in materialul care anunta lansarea cartii Mariei Olaru.
Maria Olaru isi va lansea volumul de memorii "Pretul aurului. Sinceritate incomoda", prefata de Catalin Tolontan, la Editura Vremea, pe 4 iunie, ora 13.30, la Bookfest, Pavilion C1, Cafeneaua literara Origo.