Suferința este, în mod categoric cheia vieții umane, cheia mântuirii și a deznădejdii

Suferim pentru că suntem limitați trupește și sufletește. Căutăm mereu să creștem, să ne dezvoltăm și să ne împlinim. Primim un suflet în stare pură de modelat și un trup în care să reușim să facem acest lucru. Trupul nostru devine automat vas purtător de duh. Însă creșterea o resimțim ca durere. Iar noi fugim de durere, de metamorfoza vieții. Durerile, frustrările, fricile și suferința umană în general ne determină să lăsăm cât mai puțin la vedere acest suflet.
Până la urmă, omul în trup suferă, pentru că este limitat. Însăși natura existenței trupești este limitată. Iar asta duce la suferință, la frustrări, la neputințe și la nevoia continuă de desăvârșire sufletească și trupească. Iar sufletul, la rândul lui își caută mereu starea naturală, originea, care este în Dumnezeu, cu Dumnezeu și tinde mereu spre ea. Trupul ne-a fost dat pentru a ne crește sufletul în el, exact ca pe un copil. Ni se dă un pumn de lut, pur, nedefinit, care să crească, să se modeleze, să se împlinească și să se mântuiască, în acest trup, adică să se întoarcă la originea divină. Asta e sfințenia! Trupul trebuie doar să ți-l cureți, să ți-l îndumnezeiești, să-l faci un vas frumos, purtător al sufletului tău înfrumusețat deja. Și, în mod evident, sfințenia nu are nici o treabă cu suferința! Desăvărșirea sufletului în Dumnezeu într-o formă frumoasă, asta înseamnă: să devii putător de duh, să lași să curgă energia prin tine, să fii fericit, să fii frumos!
Eu am cunoscut în viață sfinți și, cu siguranță ați cunoscut și voi, dar nici unul nu era trist, nici unul nu suferea, deși unii erau într-o situație fizică dificilă, greu de suportat de noi, ceilalți; dar ei erau fericiți! Pacea sufetului lor, bucuria inimii lor era absolută și glasul lor te învăluia și îți spunea că așa trebuie să fie Dumnezeu! Așa trebuie să fie dincolo!  Pace și bucurie! Împlinire și fericire! Recunoștință și mulțumire! Lipsă de griji și de suferință!
Plecând de aici, putem găsi calea de a ne elibera de frici și suferintă, de a ne îndumnezei, astfel încât sufletul nostru să se bucure, să fie viu, frumos și roditor, să fie purtător de energie, de har și să facă această viață a noastră și a celorlalți, mai bună.  Cum o fi dincolo?  Nu cred că există dincolo decât pace și bucurie! Dumnezeu este pace și bucurie!
Și este ceea ce vă doresc tuturor: Pace și bucurie!!!
Poți asculta “Rubrica pentru Suflet și Cultură” în cadrul  emisiunii "Dimineți pe Românește" de la Radio Românul - 107,7 FM, în fiecare luni dimineață, după ora 8.15 sau  on-line pe pagina www.radioromanul.es,  pe pagina de  Facebook de la  butonul  Ascultă Radio  Românul sau prin  aplicația  pentru  dispozitivele cu  sistem de operare  Android  “Radio  Românul”.