A fi copil înseamnă a cunoaște lucrurile cu mintea și inima deschisă, conștient, liber și fără prejudecăți

Se spune că nu e târziu niciodată să ai o copilărie fericită. A fi copil înseamnă în primul rând a cunoaște lucrurile cu mintea și inima deschisă, conștient, liber și fără prejudecăți. Unii spunem că nu ne amintim mare lucru din copilărie. De fapt tot ceea ce facem de obicei, tot ceea ce credem în mod profund și tot ceea ce gândim în mod repetat vine din această copilărie a noastră, vine din tot ceea ce subconștientul nostru a acumulat în anii cei mai fragezi și mai apoi din tot ceea ce am trăit până în acest moment prezent. De asemenea, fiecare experiență și sentiment trăit conștient în orice moment al vieții noastre este memorat și înmagazinat de sufletul nostru, de sinele nostru, de copilul nostru interior. Tocmai de aceea trebuie să și reușim să trăim cu aceste experiențe sau sentimente, să le înțelegem, să le acceptăm sau să le iertăm dacă e cazul, pentru a putea merge mai departe și a ne bucura de fiecare clipă prezentă. Exact ca un copil. Când suntem copii ne bucurăm de fiecare experiență, de tot ceea ce facem sau avem. Fără a ține ciudă sau supărare pentru lucrurile neplăcute sau pentru ceea ce alții ne fac să simțim negativ. Nu înseamnă că toate aceste sentimente nu se acumulează undeva, iar pe măsură ce creștem și evoluăm, devenim tot mai rigizi, mai închiși și mai puțin dispuși la a trăi cu adevărat clipele așa cum vin, deoarece experiențele negative, frustrante sau dureroase ne fac să ne fie frică de repetarea acelor trăiri. De fapt, a fi copil este ca și cum ai face sau trăi totul pentru prima dată. Fără memorie sau preconcepte. Doar cu dorința curată a inimii de a cunoaște și cu zbaterea minții noastre de a descoperi lucruri noi.

Adevărul adevărurilor este că fiecare clipă și experiență este nouă și unică. Deci o trăim pentru prima dată! De fapt o trăim o singură dată. Ea nu se va mai repeta și nu vom mai avea ocazia să o trăim. Putem să ne bucurăm de ea, putem să învățăm din ea, putem să o adunăm în buchetul amintirilor, sau să o ignorăm, să credem că seamănă cu altele și să nu ne alegem cu nimic din ea.

Dar de ce ar mai trebui să facem totul conștient? Tocmai pentru că noi nu suntem doar corp fizic. Noi suntem singurele ființe de pe pământ care au și suflet și conștiință. De fapt, nimic fizic nu există. Totul este creat și este într-o continuă transformare. Sufletul și esența noastră divină sunt singurele care ne fac să transformăm viața noastră și acțiunile noastre în ceva cu adevărat semnificativ, în ceva care poate schimba cu adevărat realitatea pentru totdeauna. Cel puțin cea imediată și pe cea în care trăim temporar. Doar sufletele noastre există. Doar felul în care ne bucurăm de ceea ce trăim este capabil să ne schimbe sau să ne îmbunătățească starea și să ne ajute în calea noastră spre desăvârșire.

Sf. Maxim Mărturisitorul spune așa: „Sufletul are trei puteri: prima este cea prin care se hrăneşte şi creşte. A doua, cea a imaginaţiei şi a instinctelor, iar a treia este cea a inteligenţei şi raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele din primele două, iar oamenii din toate trei”. Iar Paul Avram ne explică: „Toate ființele, flora și fauna sunt perfect integrate în natură și se mișcă în mod armonios. Doar omul face excepție, deoarece are capacitatea de a înțelege ceea ce simte, de a interpreta logic ceea ce i se întâmplă la nivel emoțional și de a alege ce să facă în această privință. Atunci când copilul vine pe lume, starea sa naturală este inocența. Nu cunoaște nimic despre el însuși și despre lumea în care tocmai a sosit. Acest lucru se schimbă însă în foarte scurt timp prin intermediul celor care îl au în grijă. Ei îi vor transfera informațiile și experiențele lor, iar copilul și le va însuși fără discernământ. Iar mai apoi, toate experiențele pe care le trăiește el însuși vor deveni parte din povestea lui, care încet devine identitatea lui. Prin educație, locul natural al instinctului și al intuiției este astfel luat de logică.”  Însă devenind adult omul va trebui să învețe din nou să-și asculte propriul corp prin instinct și propriul suflet prin intuiție, pentru a restabili armonia cu sine însuși. Așadar, trebuie să ne întoarcem la starea de inocență pentru a ne putea bucura de împlinirea și desăvârșirea sufletelor noastre. 

“Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.” Ni se spune la Marcu 10, 13-14

Mă bucur enorm să împărtășesc toate aceste gânduri și trăiri, aici cu voi toți! Vă mulțumesc din tot sufletul că ne urmăriți și ne ascultați și, vă îmbrățișez cu toată inima mea! Pace și Bucurie tuturor!

*Pentru a putea asculta înregistrarea rubricii aflată sub acest text, trebuie mai întâi să opriți radio live de la butonul de sus/dreapta al acestei postări.

Puteți asculta în direct “Rubrica pentru Suflet și Cultură” în cadrul emisiunii "Dimineți pe Românește" de la Radio Românul - 107,7 FM, în fiecare luni dimineață, după ora 8.15, on-line pe pagina www.radioromanul.es sau prin aplicația pentru  dispozitivele cu sistem de operare Android “Radio Românul”.