Credința înseamnă să fii conștient că sufletul tău nu s-a întrupat degeaba pe pământ
Săptămâna trecută am lămurit faptul că atunci când te pui în starea de a face un lucru, el poate deveni și realitate. Este vorba desigur despre credința cea mai sinceră și mai profundă a sufletului tău că acel lucru poate fi realizat. Astfel putem muta munții din loc, sau cel puțin putem deveni cea mai bună variantă a noastră. “Viața ta va fi împlinită dacă vei crede în propria cale și vei păși pe ea cu credință.” spune Norman Peale. Acest lucru înseamnă mai exact să crezi cu toată inima în capacitatea ta de a face orice în cel mai bun mod cu putință, înseamnă să crezi și să vezi cu ochii minții tale că ceea ce îți dorești se poate îndeplini și, mai înseamnă desigur să crezi că toate sunt cu putință cu ajutorul energiei divine. Pe scurt să crezi că orice se poate împlini.
M-am gândit să lămurim toate aceste nuanțe deoarece și credința face parte dintre acele lucruri greu sau rău înțelese. În cele mai multe cazuri oamenii vorbesc despre încrederea în ei, iar când vine vorba despre credință o văd ca pe o exteriorizare a acelei încrederi către o forță superioară lor. Iar cum, de obicei marea majoritate nu au o încredere prea strălucită în ei înșiși, nici cu credința nu se prea pot lăuda. Ba mai mult, de foarte multe ori ne întâlnim cu situația în care cei care se declară foarte credincioși sunt și la fel de ignoranți. Așadar nu au o credință puternică ci doar extrapolează lipsa lor de responsabilitate față de propia lor educație și față de propia lor viață. De aici și mult întâlnitul dicton: “Crede și nu cerceta!“ despre care, aceiași ignoranți afirmă că ar fi scris prin Scripturi. Nimic mai fals!
Credința este un act conștient! A crede cu adevărat în ceva înseamnă în primul rând a cunoaște, a înțelege, a simți și a trăi cu toată ființa ta conform acelei credințe! Așadar credința nu este un mijloc de amăgire a maselor care nu gândesc ci este cel mai înalt mod de a trăi și a-ți împlini viața. Iar pentru asta, paradoxal, dar și obligatoriu, nu trebuie să crezi tot ce ți se spune de toți vruții și nevruții din jurul tău. Ci trebuie să încerci să afli cât mai mult adevăr și nuanțe clare despre obiectul credinței tale.
Cel mai bun exemplu este Dumnezeu. Extrem de multă lume se declară credincioasă, fără a ști sau înțelege mai nimic despre ceea ce este dincolo de noi și de lumea cea văzută. Și totul pleacă de la aceeași greșeală despre care vorbeam la început. Credința și pe Dumnezeu nu trebuie să le căutăm în exterior, în neant, ci în inimile noastre. De acolo trebuie să începem. Acolo trebuie să facem ordine și să ne punem întrebările esențiale ale vieții noastre și odată ce le-am răspuns sincer să ne și aducem în starea necesară realizării dorințelor noastre cele mai curate. Astfel viața noastră poate fi trăită la potențialul ei maxim. Cu rost și folos!
E posibil ca odată cu răspunsurile la întrebările esențiale ale vieții să vă fi exprimat și cele mai profunde credințe și dorințe pe care le purtați acolo ascunse în suflete și nescoase la lumină niciodată. Dar după ce le-ați exprimat și le-ați scris pe hârtie, ele nu vor mai putea fi ignorate. Ele devin adevărurile voastre cele mai personale, care vă fac să fiți unici și să aveți un scop în viață. Credeți, afirmați, cereți, rugați-vă pentru aceste lucruri importante din inimă și ele se vor împlini! Tot ce avem de făcut în consecință e să acționăm cu credință și determinare în sensul împlinirii acestora, cu o foarte minuțioasă și sinceră analiză a realității prezente, a ceea ce avem de făcut mai bine, a ceea ce trebuie să nu mai facem și a evoluției noastre pas cu pas. Iar toate acestea cu cea mai profundă convingere că atunci când știm cine suntem și ce ne dorim cu adevărat, tot Universul vine în întâmpinarea visului nostru. Atunci când ne găsim locul și echilibrul în Univers, totul începe să funcționeze pentru noi. Toate canalele de energie se aliniază și lucrurile încep să se întâmple. Nu există imposibil pentru Dumnezeu!
Noi suntem parte din Univers exact cum celulele corpului nostru sunt parte din noi. Toate celulele se regenerează periodic. Ele își îndeplinesc misiunea și pe urmă mor fizic și se elimină. O dată la șapte ani avem un corp complet nou. Se formează alte celule și ne ajută să mai trăim o perioadă. Când celulele organismului nostru funcționează în armonie, noi suntem sănătoși, plini de viață, trăim experiențe minunate și facem lucruri frumoase. Astfel celulele noastre vii rămân mereu parte din noi. Exact la fel și noi - sufletele cele vii ale lui Dumnezeu, ne putem găsi locul în planul minunat al veșniciei. Așadar să ne lăsăm călăuziți de Dumnezeu cu credință. Credința înseamnă să mergi pe apă, să zbori. Să faci lucrurile să se întâmple dincolo de limitele sau puterile tale personale. Credința înseamnă să fii conștient că sufletul tău nu s-a întrupat degeaba pe pământ, că viața ta are un sens și că doar de tine depinde să descoperi și să fructifici asta. Credeți și vi se va da! Pace și bucurie tuturor!
*Pentru a putea asculta înregistrarea rubricii aflată sub acest text, trebuie mai întâi să opriți radio live de la butonul de sus/dreapta al acestei postări.
Poți asculta în direct “Rubrica pentru Suflet și Cultură” în cadrul emisiunii "Dimineți pe Românește" de la Radio Românul - 107,7 FM, în fiecare luni dimineață, după ora 8.15, on-line pe pagina www.radioromanul.es sau prin aplicația pentru dispozitivele cu sistem de operare Android “Radio Românul”.
