Hristos ne-a scos din iadul deznădejdilor noastre mărunte și trecătoare. Ne vrea liberi, vii și purtători de har și binecuvântări nenumărate!
Azi voi continua cu o altă întrebare extrem de simplă: “De ce nu suntem fericiți?” Și cu un răspuns la fel de simplu: pentru că noi alegem să fim nefericiți!
“Viață și moarte ți-am pus Eu astăzi înainte, binecuvântare și blestem. Alege viața, ca să trăiești tu și urmașii tăi.” Ni se spune foarte clar în Deuteronom 30 cu 19. Noi alegem singuri să suferim aproape invariabil din următorul motiv, explicat destul de clar de Sogyal Rinpoche: “Există doar două feluri de suferinţă: suferinţa de a avea şi suferinţa de a nu avea. Fie că suferi pentru că ai ceva ce nu-ţi doreşti, fie pentru că nu ai ceva ce-ţi doreşti, suferi la fel.” Așadar, s-a ajuns cu filosofia suferinței până la extrema în care să credem că “Nu există bucurie fără suferinţă, dar există suferinţă şi atât.” cum spune Boris Marian în cugetările sale.
În cultura populară chiar există o frică de a te bucura pe principiul: după bucurie vine suferință, după bine vine rău. Când eram mic mi se spunea că, dacă ajung să râd cu lacrimi, sigur o să mi se întâmple ceva extrem de grav. O astfel de mentalitate ne învață că răul și suferința sunt atât de normale încât ajungem să credem că ele vin de la Dumnezeu și sunt o condiție pentru mântuire chiar. De aici până la tristețe și depresie nici nu trebuie să alergi prea mult. Însă Dumnezeu nu are cum să încapă în asemenea concepții de-a dreptul distrugătoare de suflete. Este în schimb decizia și alegerea noastră să îmbrățișăm credința, speranța și viața sau negativismul unei vieți disperate și deznădăjduite.
Oricine ne spune că Dumnezeu ne vrea triști și amărâți, ne minte și-L batjocorește pe Dumnezeu, făcându-ne să ne simțim vinovați pentru îndrăzneala de a ne asemăna cu El întru bucurie și desăvârșire.
Dumnezeu nu are nici o treabă cu vrajba semănată de unii sau cu zidurile construite de ei între oameni. Dumnezeu e dincolo și peste toate aceste duhuri lumești nefericite. Hristos ne-a adus pacea și bucuria, învierea și viața veșnică! Ne-a scos din iadul deznădejdilor noastre mărunte și trecătoare. Ne vrea liberi, vii și purtători de har și binecuvântări nenumărate!
Toate religiile se dedică în primul rând luptei împotriva răului și, uneori se limitează la a ne considera pe toți supuși păcatului și suferinței, în loc să ne deschidă calea către Dumnezeu, către energiile dătătoare de viață ale Universului. Drept pentru care este alegerea noastră dacă vrem ca viața să ne fie o luptă sau o izbândă. Dacă suntem triști trebuie doar să ne întrebăm; „De ce vreau eu să fiu trist!?” Dumnezeu nu vrea asta cu siguranță!
Oricum aș fi, sunt așa pentru că într-un fel sau altul vreau asta, accept asta și nu am suficientă voință pentru a fi altfel, chiar dacă știu că nu e bine și îmi doresc o schimbare. Hristos ne arată clar Calea în Adevăr către Viața cea veșnică.
Pacea și bucuria inimii, rugăciunea, postul și buna rânduială în toate sunt la îndemâna noastră a tuturor. Aceasta este o perioadă perfectă pentru a sta de vorbă cu noi înșine, a afla de ce nu vrem cu adevărat să facem schimbările pe care ni le dorim în viață, pentru a ne curăța și elibera sufletele de poveri și a merge cu capul sus mai departe, întăriți în duh și credință.
Spor duhovnicesc vă doresc! Pace și bucurie tuturor!
Pentru a putea asculta înregistrarea rubricii aflată sub aceast text, trebuie mai întâi să opriți radio live de la butonul de sus/dreapta al acestei postări.
Poți asculta “Rubrica pentru Suflet și Cultură” în cadrul emisiunii "Dimineți pe Românește" de la Radio Românul - 107,7 FM, în fiecare luni dimineață, după ora 8.15, on-line pe pagina www.radioromanul.es sau prin aplicația pentru dispozitivele cu sistem de operare Android “Radio Românul”.
