Mereu se vor găsi bâte care să se creadă mari căpetenii de cruciade
Vorbeam săptămâna trecută despre faptul că România înseamnă suma tuturor cetățenilor ei, de toate naționalitățile, culturile și religiile deopotrivă. Diferiți și împreună-locuitori ai aceluiași spațiu divers și primitor.
Dar desigur că se găsește mereu câte o bâtă la un car de oale. Nu că ar trebui să le dăm prea multă importanță bâtelor, dar pe urmă ne plângem că umblăm cu oalele sparte și nu înțelegem cum, după atâția ani, unii încă mai trăiesc și încă mai ajung în Parlamentul României și chiar al Europei pe baza unor conflicte interetnice de cel mai jos nivel. Acești indivizi alimentează cu orice preț tensiuni și vrajbă între românii și maghiarii din Ardeal pentru a face pe urmă averi nemăsurate prin București, în timp ce sărăcia maghiarilor și a românilor din zonele respective este incomparabilă.
Iar maghiarii și românii de la noi din sat de exemplu sau din alte părți mereu ne-am înțeles foarte bine. De exemplu, cel mai bun prieten al tatălui meu era un vecin maghiar care nu știa românește. Întotdeauna s-au înțeles și ajutat mai mult decât dacă ar fi vorbit aceeași limbă. Iar lucrurile continuă la fel până în ziua de astăzi între vecini. Cei care locuiesc și trăiesc acolo, știu cum să se înțeleagă și să își tolereze diferențele mai mici sau mai mari. Își respectă reciproc tradițiile, obiceiurile și religia. În unele zone sunt mai mulți maghiari, în altele mai mulți români, însă așa a fost dintotdeauna și conviețuirea ține de bunul simț elementar. Tocmai de aceea, orice formă de extremism, naționalism sau șovinism este complet nelalocul ei. Mereu se vor găsi bâte care să se creadă mari căpetenii de cruciade. Este și cazul recentelor evenimente de la Valea Uzului. De la bun început totul a fost făcut în așa fel încât să iasă prost pentru ambele părți. Însă, de departe, ai noștrii românași au reușit să strălucească în primitivism. Facem ce facem și ne dăm arama pe față! Chiar povesteam cu un vechi prieten din Miercurea Ciuc, exact despre cât de mediocru reușim să ne comportăm în asemenea situații delicate. Personal, nu mi-a făcut nici o plăcere și nici într-un caz nu m-am simțit mândru că aș fi român văzând mica gloată de “războinici ai luminii” cum dărâmă porțile unui cimitir în urale de luptă și se urcă cu fundul pe crucile propriilor eroi și pe propriul drapel. Dimpotrivă, mi-a adus aminte despre vechile comparații culturale dintre spanioli și francezi, de exemplu. În schimb, la Cluj, alți români și maghiari au încercat să demonstreze că normalitatea majorității înseamnă respect și toleranță. „Sunt sigur că noi, oamenii paşnici, suntem majoritatea în ţara asta”, spune Gasparik Attila, directorul Teatrului Național din Târgu-Mureș. Și așa și este. Toți suntem diferiți, dar nu toți știm să ne respectăm acest drept. A impune normalitatea ta, limba ta, cultura sau religia ta celui de lângă tine e doar o dovadă de lipsă de respect și educație, e doar o dovadă de mediocritate. Istoria tuturor țărilor europene este despre respect și toleranță în diversitate.
E ușor să ridici revolte și să învrăjbești pe unii împotriva altora, dar liderii adevărați și responsabili știu să facă lucrurile să funcționeze oricât de delicate sau conflictive ar putea ele fi. Așadar să nu dăm mai multă importanță celor care nu o merită ci să ne bucurăm de pacea pe care o avem și de acceptarea celor care ne oferă casa lor ca pe a noastră proprie.
Să aveți o săptămână minunată! Pace și Bucurie tuturor!
*Pentru a putea asculta înregistrarea rubricii aflată sub acest text, trebuie mai întâi să opriți radio live de la butonul de sus/dreapta al acestei postări.
Puteți asculta în direct “Rubrica pentru Suflet și Cultură” în cadrul emisiunii "Dimineți pe Românește" de la Radio Românul - 107,7 FM, în fiecare luni dimineață, după ora 8.15, on-line pe pagina www.radioromanul.es sau prin aplicația pentru dispozitivele cu sistem de operare Android “Radio Românul”.
