Unora le e atât de frică de moarte și de iad încât ajung să-l trăiască aici pe Pământ
Cele două întrebări primite sunt: „De ce binele sau bucuria are un preț, în general, plătit prin suferință?”
“De ce durerea, eșecul sau greșeala sunt văzute ca unicul mijloc de a învăța și de a te îndrepta?”
Răspunsul e destul de simplu: nu există mijloc mai ușor de a controla și manipula masele decât prin suferință! Dintotdeauna pedeapsa a fost în mâna celor care au condus masele și a fost aplicată tuturor acelora care nu respectau regulile impuse de mai marii acestei lumi. De aici până a le induce oamenilor că de fapt și regulile, și pedepsele vin de la Dumnezeu, a fost doar un pas făcut cu tot concursul ierarhiilor religioase de orice culoare și nuanță din toate timpurile. Iar atunci când poți să dai vina pe Dumnezeu pentru toate pedepsele și judecățile tale, e tare de tot, nu?
Una e să nu îți fie frică de greșeli, ci să înveți din ele și cu totul altceva e să fii pedepsit a priori pentru orice ai face.
Ideea că tot ceea ce trăim aici pe pământ e supus păcatului, e greșită și demnă de dispreț, a fost dintotdeauna cap de afiș în morala religioasă. Și categoric de aici pleacă toată percepția greșită asupra unei vieții frumoase, în concordanță cu voia lui Dumnezeu și cu rânduiala firii, care devine incompatibilă cu fericirea aici pe pământ. Deoarece unora le e mai simplu să le spună oamenilor că aici pe Pământ diavolul are putere, că ne ia mințile și că aproape orice am face slujim diavolului, decât să le dăm curaj oamenilor să se bucure de tot ceea ce e frumos în viață și să le împărtășim harul pe care Dumnezeu ni-l dăruiește gratuit tuturor întru împlinire și mântuire. E mai convenabil să le vindem sub toate formele acest har și ajutorul lui pentru a-și depăși greutățile în viață. Unora le e atât de frică de moarte și de iad încât ajung să-l trăiască aici pe Pământ. Alții în schimb își doresc atât de mult fericirea încât își trăiesc deja aici pacea și bucuria raiului. Pe când de fapt noi aici ne alegem și ne creionăm locul și starea pe care o vom avea în veșnicie, bună sau rea, exact așa cum ne-o dorim și ne-o atragem.
“Întristarea, cea dupa Dumnezeu aduce pocăința spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Cor. 7, 10). Așadar Apostolul Pavel ne spune clar că dorul după Dumnezeu, după viața cea veșnică și fericită, fără părere de rău după cele lumești, ne aduce mântuirea. Iar întristarea lumii ne aduce moartea! Tot ceea ce ne întristează, ne sperie sau ne produce suferință vine de la diavolul, nu de la Dumnezeu. Vrem să suferim și să ne chinuim? Ne putem trăi iadul aici pe pământ! Vrem să fim liberi și fericiți, să ne trăim viața frumos și curat, să nu ne încălcăm principiile morale și valorile umane și să ne bucurăm de veșnicia clipei? Asta așteaptă Dumnezeu de la noi!
„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. (1 Petru 1: 16) Pe scurt - să ne împlinim și mântuim sufletele în această viață scurtă.
Adică să fim ceea ce suntem deja - Purtători de Chip și Asemănare, de Har și binecuvântare. Pace și bucurie tuturor!
Poți asculta “Rubrica pentru Suflet și Cultură” în cadrul emisiunii "Dimineți pe Românește" de la Radio Românul - 107,7 FM, în fiecare luni dimineață, după ora 8.15, on-line pe pagina www.radioromanul.es sau prin aplicația pentru dispozitivele cu sistem de operare Android “Radio Românul”.
