Actorul Radu Beligan, în vârstă de 97 de ani, a murit miercuri, în jurul orei 13,00, la Spitalul Elias, a declarat pentru AGERPRES directorul medical al instituției sanitare, dr. Daniela Safta.
Potrivit acesteia, actorul s-a internat vinerea trecută, într-o stare de ''degradare biologică progresivă, în contextul vârstei avansate''.
''Pe perioada internării a beneficiat de monitorizare strictă cu supraveghere și controlul funcțiilor vitale, cât și controlul fizic și psihic adecvat situației sale. A decedat azi, la ora 13,00, prin stop cardio-respirator'', a precizat medicul.
Seniorul teatrului românesc, maestrul Radu Beligan, s-a născut la 14 decembrie 1918, la Galbeni, în apropiere de orașul Roman.
A studiat Dreptul și Filosofia, în perioada 1937-1938, folosind bursa oferită de facultate pentru a-și plăti taxele la Conservator, dar și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra.
Debutul pe scenă a fost în spectacolul ''Crimă și pedeapsă'', după Dostoievski. În primii ani ai carierei de actor a jucat la Teatrul ''Regina Maria'' (1937-1938), la ''Uranus'' (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina ''C.A. Rosetti'', la Teatrul ''Tudor Mușatescu'', la Majestic, la Savoy, la Teatrul ''Comedia'', la Municipal. La sfârșitul anilor '40, a existat chiar și Compania ''Radu Beligan''. La Teatrul Național din București a venit pentru prima dată în 1945.
Marele actor în 1952
Mai târziu, în 1961, a înființat Teatrul de Comedie, fiind directorul acestuia timp de opt ani (1961-1969). La 5 ianuarie 1961 a fost prezentat publicului primul spectacol al acestui teatru — ''Celebrul 702'' de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, cu Radu Beligan în rolul principal. Pe această scenă, actorul a mai interpretat roluri în spectacolele ''Șeful sectorului suflete'' de Alexandru Mirodan (1963), ''Rinocerii'' de Eugene Ionesco (1964), ''Capul de rățoi'' de George Ciprian (1966), ''Opinia Publică'' de Aurel Baranga (1967), ''Ucigaș fără simbrie'' de Eugene Ionesco (1968).
La aniversarea a 100 de ani de la nașterea scriitorului Ion Luca Caragiale
Din 1969 până în 1990, Radu Beligan a fost directorul Teatrului Național București. De-a lungul carierei, a realizat peste 80 de roluri în teatru și 30 în filme. A avut o activitate bogată și la radio și la televiziune. Primul său rol în film a fost Rică Venturiano din ''O noapte furtunoasă'', în regia lui Jean Georgescu (1943), iar ultimul în ''După-amiaza unui torționar'', în regia lui Lucian Pintilie (2001).
Și-a intersectat drumul cu alte nume extraordinare ale scenei românești: Aura Buzescu, Nicolae Băltățeanu, Lucia Sturdza Bulandra, Toma Caragiu, Grigore Vasiliu-Birlic, George Vraca, Victor Ion Popa, Gheorghe Timică. A întruchipat roluri mari în unele dintre cele mai dificile partituri din dramaturgia română și universală, de la Romeo la Richard al III-lea sau Robespierre, în piese semnate de Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici, Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionesco, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco.
Actorul în biroul său, 1961
Talentul regizoral al lui Radu Beligan a strălucit în ''Egoistul" de Jean Anouilh, ''De partea cui ești?" de Ronald Harwood, ''O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, ''Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, ''Sălbaticii" de Serghei Mihailovici Mihalkov, ''Doctor fără voie" de Moliere (co-regie cu Sică Alexandrescu), ''Străini în noapte" de Eric Assous.
În piesa ''Celebrul 702'', 1961
Este autorul celebrelor eseuri ''Pretexte și subtexte" (1968), ''Luni, Marți, Miercuri..." (1978), ''Note de insomniac" (2001), dar și autor a nenumărate traduceri și adaptări din dramaturgia franceză, engleză și italiană.
În piesa de teatru ''Ucigaș fără simbrie'', jucată la Teatrul Comedie, 1968
Cartea sa de vizită este impresionantă la capitolul premii și distincții: Artist Emerit (1953), Artist al Poporului (1962), Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967), Premiul Academiei "Le Muse" din Florența (1980), Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte "George Enescu" din Iași (1994), Premiul Galei UNITER — Trofeul Dionysos (1995-1996), Premiul Academiei Române (1997), Prix 14 Juillet al Ministerului de Externe al Franței (1998), Trofeul ''Eugene Ionesco'' (1999), Premiul Revistei ''Flacăra" (2000), Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naționale de Teatru (2002), Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ''I.L. Caragiale" (2003), Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan, Ordinul Serviciul Credincios ''Mare Ofițer" (2004). La 5 aprilie 2002, președintele Franței, Jacques Chirac, a semnat Decretul prin care Radu Beligan era numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare franceze, fiind primul actor român căruia i s-a acordat această prestigioasă distincție.
În piesa de teatru ''Caligula'' de Albert Camus, 1981
La fel de bogată a fost și activitatea sa didactică, profesională și academică: profesor la Institutul de Teatru și Film (1950-1965), co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de Teatru și Muzică organizate de UNESCO (1971-1978), președinte activ (1971) și apoi președinte de onoare pe viață (1977) al Institutului Internațional de Teatru, membru al Cartelului Internațional de Teatru (1967), membru în Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția lui Pierre Moinet, membru al Academiei ''Le Muse'' din Florența, semnatar al Apelului Artiștilor pentru Securitate și Cooperare în Europa, Helsinki (1985), membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei (2004), Societar de onoare al Teatrului Național ''I.L.Caragiale''.
''Eu sunt născut o dată cu România Mare și sunt ombilical legat de ea. Nu pot să plec. În trei rânduri am avut șansa să plec. Niciodată nu m-am gândit că aș putea să plec din România vreodată. Eu îmi iubesc țara și nu am să plec niciodată din ea, orice aș păți aici'', mărturisea maestrul Beligan, într-un interviu.
În piesa de teatru ''Contrabasul'' în regia lui Grigore Gonța, 1988
În 2013, de ziua sa, maestrul Radu Beligan și primarul Capitalei de la acea vreme, Sorin Oprescu, au inaugurat, pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din Capitală, "Gongul Thaliei", un simbol al teatrului ce semnifică longevitatea și evoluția spirituală a slujitorilor scenei, marcând astfel 200 de ani de istorie a teatrului în București. Actorul Radu Beligan a primit în 2011 o stea pe Aleea Celebrităților. Tot atunci, maestrul a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, din partea Guinness World Records.
La 28 octombrie 2014 a avut loc premiera spectacolului ''Leul deșertului'', de Mona Radu, care i-a adus pentru prima oară pe aceeași scenă pe maestrul Radu Beligan și pe actrița Maia Morgenstern. Regia spectacolului a fost semnată tot de Radu Beligan, iar din distribuție au făcut parte Mircea Rusu, Lamia Beligan, George Remeș, Tania Popa.
După premieră, a început un turneu prin țară cu piesa ''Leul deșertului'', care a trecut prin cele mai importante orașe — Constanța, Timișoara, Reșița, Pitești, Brașov, Focșani, Craiova, Galați, Brăila, Tulcea, Iași, Bacău, Buzău.