Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită pe 8 septembrie

Credincioșii ortodocși și catolici prăznuiesc Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, așa cum este numită în popor, prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie, informează AGERPRES.

Sfânta Scriptură nu relatează acest eveniment, dar scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea și copilăria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină din secolul al II-lea.

Părinții Fecioarei Maria sunt Ioachim și Ana. Tatăl ei era din seminția lui Iuda și urmaș al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan și descendentă din familia preoțească a lui Aaron. Astfel, avea să se împlinească proorocia că Mesia va avea o dublă descendență — împărătească și preoțească.

Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana erau ironizați și batjocoriți de oameni, lipsa urmașilor fiind considerată un blestem al lui Dumnezeu. Totuși, ei nu s-au răzvrătit împotriva Domnului, nici nu au renunțat la viața lor virtuoasă, ci s-au rugat în continuare, nădăjduind în bunătatea Sa.

Tradiția spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i "blestemați".

Întristați, cei doi s-au îndreptat spre casa lor din Seforis și au hotărât să se retragă fiecare în post și rugăciune. Ioachim i-a spus soției sale, Ana: "Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiți de Dumnezeu. Iată, eu mă duc în munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu, doar, doar se va milostivi și ne va da și nouă un copil". Iar Ana a început să se roage lui Dumnezeu, promițându-I că de va naște fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima și-l va da să slujească în biserica slavei Sale.

Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un "vas ales lui Dumnezeu" (Luca 1, 4-23).

Astfel, potrivit tradiției, când Maria a împlinit trei ani, sfinții Ioachim și Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 14 sau 15 ani.

Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită și de copții egipteni și de iacobiții sirieni, separați de Biserica Ortodoxă după Sinodul al patrulea ecumenic. Având în vedere că ei n-au împrumutat aproape nimic de la ortodocși după despărțirea lor de Biserica Ecumenică, înseamnă că sărbătoarea era cunoscută și înainte de această despărțire. Începutul ei trebuie pus deci între Sinodul III ecumenic (431) și Sinodul IV ecumenic (451).

În Apus, sărbătoarea este adoptată în timpul papei Serghie I (687-701). Data de 8 septembrie, aleasă pentru prăznuire, reprezintă ziua sfințirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construită la Ierusalim de împărăteasa Eudoxia, la începutul secolului al V-lea.

În calendarul popular, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă. Bătrânii spun că în această zi, rândunelele pleacă spre țările calde, insectele încep să se ascundă în pământ iar frigul își face simțită prezența. De aici și proverbul: "O trecut Sântămaria, leapădă și pălăria!". Este vremea în care au loc târguri și iarmaroace.

Din această zi se începe culesul viilor, al unor fructe și plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, semănatul cerealelor de toamnă.