Cănd trăim în lumină, rădăcinile sufletului nostru sunt acolo unde trebuie, adică în veșnicie
Orice ne propunem să facem trebuie să fie cu mintea și inima conectate și concentrate în acea direcție. Adică să o facem conștient și asumat. Altfel rămâne o simplă dorință, pe un colț de hârtie. De asemenea, e complicat de înțeles că rostul nu ni-l găsim prin lucruri, drept pentru care, atunci când le obținem sau le realizăm, ele nu ne aduc satisfacția dorită. Iar golul din noi rămâne același.
De fapt obiectivele materiale ne sunt marcate de nevoia noastră de siguranță. Tot ceea ce ne înconjoară este limitat, deoarece este creat. Sufletul nostru este singura parte cu adevărat vie în tot ceea ce cunoaștem și este singurul prin care ne putem transforma și împlini viața, la fel ca și pe a celor din jur. Iar el ar trebui să fie nedespărțit de minte. Astfel obiectivele vieții noastre vor fi în concordanță cu esența noastră spirituală și nu cu cea materială. Tot ceea ce e material sau alterabil ne cere certitudini, ne cere să compensăm nesiguranța unei vieți călăuzite de frică prin valori materiale. Atunci cănd trăiești în frică și în întuneric ai nevoie să te agăți de lucruri palpabile, de case, de mașini, de bani, care par a-ți perpetua existența fizică. Dar atunci când trăiești în lumină și îți lași mintea călăuzită de inimă și de luminarea cunoștinței, totul capătă rost și frica dispare. Frica de lipsuri, frica de foame, frica de moarte. Pentru că viața noastră crește și înflorește, are un rost dincolo de cele pe care le vedem acum și aici. Când trăim în întuneric, avem nevoie de certitudini, de dovezi palpabile ale vieții noastre, de bunuri și valori prin care părem ceva mai nemuritori. Cănd trăim în lumină, rădăcinile sufletului nostru sunt acolo unde trebuie, adică în veșnicie. Iar tot ceea ce avem de făcut e ca pomul vieții noastre să devină cât mai frumos și roditor posibil. Să creștem, să iubim și să rodim.
A ne găsi calea în viață înseamnă a ne descoperi propriile valori și principii și a învăța să ne lăsăm călăuziți din interior de forța noastră originară. Cea mai mare frică pe care o avem este aceea de a redeveni creația originară, de a ne întoarce la starea noastră inițială și pură, de a ne regăsi pe noi înșine. Rost înseamnă a redeveni ceea ce trebuie să fim, creația originară. Când înțelegem că nu trăim ca să mâncăm, înțelegem rostul alimentelor și mâncăm ca să trăim, adică să fim sănătoși, să fim puternici, să avem viață bună în acest trup. Când înțelegem rostul bunurilor materiale, atunci nu mai avem frica de a le pierde. Casa este pentru a ne găsi liniștea și odihna. Pentru a ne bucura de noi și de cei dragi. Munca ne asigură independența, dar nu trebuie să ne fure liniștea și bucuria de a trăi. Școala are rostul de a ne deschide ochii minții, nu de a ne transforma în roboței idioți. Tot ce facem în viață ar trebui să se reflecte în starea noastră de bine și a celorlalți. Astfel se creează raiul în jurul nostru; se emană pacea și bucuria vieții. Care ne duce și ne întoarce la starea noastră originară, adică la nemurire. Sufletele noastre sunt veșnice, noi suntem nemuritori! Toate culturile și popoarele, din cele mai vechi timpuri au știut și au crezut asta. Doar că nouă ne place să ne complicăm viața și să facem lucrurile să pară imposibile. Orice este posibil, dacă te pui în starea de a face. Este atât de simplu și de adevărat!
Pace și bucurie tuturor!
Poți asculta “Rubrica pentru Suflet și Cultură” în cadrul emisiunii "Dimineți pe Românește" de la Radio Românul - 107,7 FM, în fiecare luni dimineață, după ora 8.15 sau on-line pe pagina www.radioromanul.es sau prin aplicația pentru dispozitivele cu sistem de operare Android “Radio Românul”.
