Peste 600.000 de români serbează onomastica de sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, în prima zi a Anului Nou

Peste 600.000 de români își aniversează onomastica de sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscop al Cezareei, sâmbătă, în prima zi a Anului Nou. Din cei 608.701 de români aniversați la sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, 518.861 sunt bărbați, iar 89.840 sunt femei, informează AGERPRES.

Statisticile existente la nivelul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date arată că majoritatea românilor care îl au ca patron spiritual pe Sfântul Vasile, respectiv 497.552 de persoane, poartă numele de Vasile, alți 20.138 Vasilică, iar 433 Sile. De asemenea, 409 poartă numele Sică, 232 de persoane răspund la numele Silică și alți 97 — Vasi și Vasilache.

Numele Sfântului Vasile, unul dintre cei mai importanți Sfinți Părinți ai Bisericii creștine, este purtat și de 89.840 de femei, dintre acestea 86.180 purtând numele Vasilica, 2082 — Vasilca , alte 970 — Sica și 608 — Vasila.

La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește pe Sfântul Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei.

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr., în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândurile sfinților. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Dioclețian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe frați pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol și la Atena, unde leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credința creștină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mânăstire din Pont, unde duce o viață de asceză și rugăciune. După o călătorie la marile mânăstiri și schituri din Egipt, s-a întors în Pont și redactează prima sa scriere privitoare la viața de obște din mânăstire, numită 'Regulile vieții monahale'.

În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu și a fost hirotonit preot, aducându-și o contribuție importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastorația pe care o începe de acum înainte a fost dedicată îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de 'Vasiliade'. Deosebit de energice au fost însă și misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot și apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acțiunile sale de combatere a unor eretici și de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme.

Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referință în istoria creștinismului universal. Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică profundă, precum 'Contra lui Eunomiu' sau 'Despre Sfântul Duh', lucrări ascetice, ca 'Regulile vieții monahale', 'Despre judecata lui Dumnezeu', comentarii, ca 'Omilii la Hexameron', numeroase cuvântări și epistole. A avut o contribuție deosebită la structurarea slujbelor bisericești, alcătuind o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele.