REPORTAJ Satu Mare: Povestea unui mare monument al poetului național. Din Eminescu a rămas doar Emin…

Cel mai mare monument închinat poetului național României, Mihai Eminescu, o inscripție din mii de copaci cu numele acestuia de pe dealul Comja, este aproape necunoscut în prezent, informează AGERPRES.

Dealul Comja este cunoscut și ca "poarta cea mare de pătrundere în Ardeal", jumătate pe raza județului Satu Mare și jumătate pe raza județului Maramureș, iar inscripția lungă de peste 100 de metri poate fi văzută numai din anumite puncte, dar cel mai bine din avion. Inscripția este din 1939, în vremuri tulburi pentru această zonă, măcinate de conflictele interetnice, iar după trecerea prin război, prin focul comandat de horhyști, din EMINESCU se mai poate distinge cu greu doar EMIN...

2017
Zăpadă destul de mare în orașul Seini, oraș de care aparține dealul Comșa și pădurea la marginea căreia se află ce a mai rămas din numele lui Eminescu. La marginea civilizației, unde se termină casele de pe strada Seinel, este un drum forestier ce merge prin pădure, prin zăpadă, accesibil doar autospecialelor. GPS-ul spune că ar mai fi trei kilometri de mers, dar doar pe jos, prin zăpadă. Niciun alt indiciu. Singurul care a ieșit din casă, după apă la fântână, a fost unchieșu Florin.

Nu pare prea încrezător să vadă străini, dar până la urmă își face curaj, pentru că toți l-au căutat doar cu probleme, mai ales de când se face barajul care să oprească apa care "îi spală pe picioare pe cei din piața din Seini".

El spune că mai este mult de mers prin pădure, nu se poate cu mașina mică, și nici nu recomandă mersul pe jos pe o asemenea vreme, că e zăpadă de o jumătate de metru și nici drumul nu e curățat.

"Mai merge lumea, iarna nu, vara mai merge. Se vede mai bine acum, e plantat mai nou, sunt și puieți cât mine. S-o scris acolo de mult, când au fost puieții mici", a spune unchieșul Florin.

Întrebat de ce s-a făcut acest lucru, răspunde sincer și fără să stea pe gânduri: "Habar n-am! L-o chemat pe unu Eminescu! Așa știu și eu ca și tine. C-o fost poet, ce-o fost. O plantat literele E M I N E S C U și când o crescut mari, s-o văzut fain de jos. Era generația aialaltă, acum nu prea se mai vede".

1939
Armata condusă de generalul Georgescu Pavel Ioan (cunoscut drept generalul Pion) se află la Seini având 20.000 de soldați. Comandantul Diviziei 20 Infanterie de la Târgu Mureș a primit misiunea să conducă lucrările de construire a liniei de fortificații "Carol I" la Poarta Someșului, adică mai multe șanțuri și un sistem care să apere România de trupele germane și horthyste.

Potrivit directorului Muzeului Județean Satu Mare, Felician Pop, prin ordinul Marelui Stat Major s-a pus în aplicare planul "Maramureș". Speriat de faptul că trupele germane și horthyste au invadat Cehoslovacia și că granița de nord a României era în pericol, șeful Marelui Stat Major a transferat de urgență Divizia 20 infanterie din Târgu Mureș, comandată de generalul de brigadă Georgescu Pavel Ioan, la Poarta Someșului, punctul de comandă fiind pe dealul Comja, la 650 m altitudine, punct strategic de unde se putea vedea întreaga zonă, dar mai ales înspre vest. El și-a îndeplinit misiunea, adică și-a pus la punct sistemul de fortificații, dar n-a mai fost nevoie de nicio luptă, jumătate din Transilvania fiind obținută de Ungaria horthystă prin Arbitrajul de la Viena.

Totuși, cât timp a stat în Seini, generalul Pion s-a dovedit a fi foarte preocupat de activități culturale, cea mai îndrăzneață realizare a sa fiind ridicarea celui mai mare și original în același timp monument dedicat lui Mihai Eminescu: numele poetului scris din 10.000 de brazi, vizibil de la 10 kilometri, la 50 de ani de la moartea poetului național. Monumentul are circa 400 mp, o lungime de 116 m, o lățime de 32 m, mărimea unei litere fiind de 12/24 m. Între litere au fost puse pietre.

"Având la îndemână brațe de muncă suficiente (soldații Diviziei 20 — 20.000 de soldați), cei 10.000 de brăduți care aveau să formeze monumentul viu, au prins repede viață, scriind cu litere uriașe numele poetului în poiana de pe versantul de sud — vest al vârfului Comja, cota 650 m, vizibil de la peste 10 km, de pe cale ferată sau șoseaua Satu Mare — Baia Mare. Inscripția se vedea frumos din gara și piața Seinilor. Planul a fost judicios întocmit de un specialist, desenul original aflându-se la Arhivele Naționale din Baia Mare. Locul ales a corespuns din toate punctele de vedere. De pe acest vârf identifici ca într-un fund de căldare fiecare sat din pitoreasca Țară a Oașului, iar spre apus o largă privire ți se desfășoară pe larga deschidere a văii Someșului, până departe spre orașul Satu Mare, ale cărui turnuri apar zvelte la orizont în zilele senine de toamnă. Odată realizat acest monument Eminescu, dealul Comja urma să devină un căutat punct turistic", a precizat istoricul Muzeului Județean, Claudiu Porumbăceanu.

Generalul Pion a explicat cel mai bine motivul pentru care a ridicat acest monument natural imens în memoria luceafărului poeziei românești.

"Expresiunea cea mai înaltă a poeziei românești trebuie să se bucure de un decor, de un spațiu nemărginit, de o contemplare înfocată, de aceea eu i-am căutat locul, la înălțime, pe muntele Gutinului, acolo într-un loc special, în defileul Someșului, acolo în poarta cea mare de pătrundere în Ardealul nostru, la răsărit de Seini, și așa i-am determinat literele pe teren ca să se vadă numele lui scris întreg până în apusul îndepărtat. Această glorie a neamului, a adâncurilor rezervelor noastre sufletești, fecund și generos, trebuia legat de pământul țării și eu am făcut-o prin brazi. Bradul este dintre arborii pământului cel mai îndrăzneț, cel mai armonios, și dintre acei arbori ce nu se încovoaie, rămâne drept și e gata să protejeze piscurile pe care crește. Neperitoare fiind opera lui Eminescu și cinstirea lui trebuie să fie la fel!", a scris generalul Pion, într-o scrisoare, potrivit istoricului Porumbăceanu.

Noua administrație instaurată în Ardealul de Nord în cel de-al Doilea Război Mondial a ars și a tăiat brazii Eminescu, a făcut tot ce se poate ca inscripția să nu mai fie vizibilă. Cu toate acestea, în locul lor au răsărit mesteceni și s-a mai văzut din scris. În 1955 generalul s-a întors să își vadă opera și a căzut în genunchi, spunând: "Acest monument va trebui să se păstreze fiindcă Eminescu ne-a veșnicit. El rămâne chiar dacă neamul o pieri".

Timpul și-a lăsat amprenta asupra păduricii. În 1964, localnicii au mai plantat 2.500 de molizi și pini și au mai curățat zona. În urmă cu 10 ani s-au mai făcut plantări. Astăzi, pădurea este în proprietatea orașului Seini și în administrarea Direcției Silvice Maramureș. Grupuri de iubitori de poezie mai urcă vara în drumeții, când mai sunt vizibile marcajele de trasee montane.

Din satelit însă orice curios poate descoperi inscripția de la marginea pădurii, dar descifrabile sunt doar literele EMIN. Iar terminația ESCU se pierde în pădure și întinșii Carpați care încep din această poartă a Ardealului.